Campionatul a ajuns o poveste cu suverani, servitori, cocote și zmei, dar fără niciun Făt-Frumos, din păcate. Fotbalul în sine e modest. Fruntașele CFR și Steaua joacă la fel de neinspirat. CFR, trăind din izbucniri ofensive, disprețuind total faza de construcție, era cât pe-aci să se poticnească, acasă, de FC Vaslui. Steaua joacă plat, fără nerv, fără inspirație, executând un balet leneș pe o sârmă întinsă între loja lui Gigi și banca lui Lăcă. Timișoara i-a smuls un punct în Ghencea cu un aer natural. Despre Dinamo, să nu mai vorbim. Pare o echipă de amatori cu buzunarele doldora.
Fotbalul nostru căznit, sinuos, sfâșiat de bănuieli a intrat în linia dreaptă a unui campionat ba prietenos ca Bistrița, ba năucit ca Nuno Claro, ba însângerat ca Dănciulescu. Drumurile primului loc, ca și ale retrogradării, sunt umbroase. Mâine sfârâie Craiova și Mioveniul. Am senzația că până la urmă Craiova face cărțile. După ce se strecurase în pielea lui Don Quijote pântecos, amenințând că întâmpină Steaua cu juniorii în numele unei vechi trădări clujene, Mititelu s-a sucit, revenind aparent la normal.
Și pentru ca circul să fie total, ghemul acesta de încrâncenări, mânării și arbitraje curioase numit Liga I este dezmierdat de Corleone când afirmă cu un zâmbet perfid, rotindu-și ochii ca două reflectoare primejdioase, că „Avem un fotbal supercorect!”. Comedia încă nu s-a sfârșit.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER